catagrafia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CATAGRAFIÁ, catagrafiez, vb. I.
Tranz. (
Înv.) A înregistra; a inventaria. [
Pr.:
-fi-a] – Din
ngr. kataghráfo.catagrafia (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CATAGRAFIÁ, catagrafiez, vb. I.
Tranz. (
Înv.) A înregistra; a inventaria. [
Pr.:
-fi-a] –
Ngr. katagrafo.catagrafia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)catagrafiá (a ~) (
înv.)
(-ta-gra-fi-a) vb.,
ind. prez. 3
catagrafiáză, 1
pl. catagrafiém (-fi-em); conj. prez. 3
să catagrafiéze; ger. catagrafiínd (-fi-ind)catagrafia (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CATAGRAFIÁ, catagrafiez, vb. I.
Tranz. (
Înv.) A înregistra; a inventaria. [
Pr.:
-fi-a] — Din
ngr. kataghráfo.