carotaj - explicat in DEX

carotaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CAROTÁJ, carotaje, s. n. Determinare prin foraj a structurii și compoziției straturilor scoarței terestre, bazată pe analiza probelor carotelor (2) sau pe măsurarea mărimilor fizice caracteristice ale rocii străbătute. – Din fr. carottage.

carotaj (Dicționar de neologisme, 1986)
CAROTÁJ s.n. Determinarea structurii terenurilor scoarței terestre prin scoaterea de carote (II) [în DN] sau prin măsurarea unei proprietăți fizice a rocii respective. [< fr. carottage].

carotaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CAROTÁJ s. n. determinare a naturii structurii straturilor succesive ale unui teren prin extragerea de carote (II) sau prin măsurarea mărimilor fizice ale rocilor străbătute. (< fr. carottage)

carotaj (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
CAROTAJ (‹ fr.) s. n. Operație de determinare a naturii și a constituției stratelor scoarței terestre străbătute prin foraj, bazată pe analiza probelor (carotelor) sau pe măsurarea mărimilor fizice, caracteristice, ale rocilor străbătute. C. seismic = procedeu de c. bazat pe determinarea vitezei undelor seismice provocate prin explozii. C. magnetic = procedeu de c. bazat pe determinarea intensității de magnetizare sau a susceptibilității magnetice. C. radioactiv = procedeu de c. bazat pe măsurători de radioactivitate naturală sau provocată.

carotaj (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CAROTÁJ s. n. Determinare a structurii și compoziției subsolurilor, prin scoaterea de carote² sau prin determinarea proprietăților fizice ale rocii străbătute. – Fr. carottage.

carotaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
carotáj s. n., pl. carotáje

carotaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CAROTÁJ, carotaje, s. n. Operație de determinare prin foraj a structurii și compoziției stratelor scoarței terestre, bazată pe analiza probelor carotelor (2) sau pe măsurarea mărimilor fizice caracteristice ale rocii străbătute. — Din fr. carottage.