carosier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAROSIÉR, -Ă, carosieri, -e, adj.,
s. m. (Rar)
1. Adj. (Despre cai) Cu mersul elegant, folosit pentru vehicule de lux.
2. S. m. Fabricant de caroserii. [
Pr.:
-si-er] – Din
fr. carrossier.carosier (Dicționar de neologisme, 1986)CAROSIÉR, -Ă adj. (
Rar; despre cai; și s.m.) Cu mersul elegant, folosit pentru vehiculele de lux. //
s.m. Fabricant de caroserii. [Pron.
-si-er. / < fr.
carrossier].
carosier (Marele dicționar de neologisme, 2000)CAROSIÉR, -Ă I.
adj. (despre cai; și s. m.) cu mersul elegant, pentru vehicule de lux. II. s. m. fabricant, reparator de caroserii. (< fr.
carrossier)
carosier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)carosiér1 (rar)
(-si-er) adj. m.,
pl. carosiéri; f. carosiéră, pl. carosiérecarosier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)carosiér2 (-si-er) s. m.,
pl. carosiéricarosier (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CAROSIÉR, -Ă, carosieri, -e, adj.,
s. m. (Rar)
1. Adj. (Despre cai) Cu mersul elegant, folosit pentru vehicule de lux.
2. S. m. Fabricant de caroserii. [
Pr.:
-si-er] — Din
fr. carrossier.