caroserie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAROSERÍE, caroserii, s. f. Parte a unui vehicul așezată deasupra osiilor și a roților, amenajată pentru transportul oamenilor sau al mărfurilor. – Din
fr. carrosserie.caroserie (Dicționar de neologisme, 1986)CAROSERÍE s.f. Construcție montată pe un vehicul, amenajată special pentru transportul oamenilor sau al materialelor. [Gen.
-iei. / < fr.
carrosserie].
caroserie (Marele dicționar de neologisme, 2000)CAROSERÍE s. f. construcția montată pe un vehicul, pentru transportul oamenilor, materialelor, mărfurilor. (< fr.
carrosserie)
caroserie (Dicționar de argou al limbii române, 2007)caroserie, caroserii s. f. corp, trup.
caroserie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CAROSERÍE, caroserii, s. f. Parte a unui vehicul așezată deasupra osiilor și a roților, amenajată pentru transportul oamenilor sau al mărfurilor. –
Fr. carrosserie.caroserie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)caroseríe s. f.,
art. carosería, g.-d. art. caroseríei; pl. caroseríi, art. caroseríilecaroserie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CAROSERÍE, caroserii, s. f. Parte a unui vehicul terestru așezată deasupra osiilor și a roților, amenajată pentru transportul persoanelor, al mărfurilor sau pentru instalarea anumitor utilaje. — Din
fr. carrosserie.