caroten (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAROTÉN s. n. Pigment roșu-portocaliu care se găsește în unele vegetale și în unele produse animale. [
Var.:
carotínă s. f.] – Din
fr. carotène, germ. Karotin.caroten (Dicționar de neologisme, 1986)CAROTÉN s.n. Carbură de hidrogen, constituind o materie colorată galbenă sau roșie, care se găsește în diferite țesuturi vegetale (mai ales morcovi) și animale; carotină. [< fr.
carotène, cf. gr.
karoton – morcov].
caroten (Marele dicționar de neologisme, 2000)CAROTÉN s. n. pigment portocaliu-roșcat în unele vegetale (morcovi) și produse animale. (< fr.
carotène, germ.
Karotin)
caroten (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)carotén s. n.caroten (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CAROTÉN s. n. Pigment roșu-portocaliu care se găsește în unele vegetale (morcov) și în unele produse animale (grăsimi, gălbenuș). [
Var.:
carotínă s. f.] — Din
fr. carotène, germ. Karotin.