carota - explicat in DEX

carota (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CAROTÁ, carotez, vb. I. Intranz. (Franțuzism) A înșela, a extorca. ♦ (La biliard) A juca astfel încât să rămână adversarului o lovitură dificilă. – Din fr. carotter.

carota (Dicționar de neologisme, 1986)
CAROTÁ vb. I. intr. (Franțuzism) A înșela; a estorca. ♦ A juca astfel la biliard încât să rămână adversarului o lovitură dificilă. [< fr. carotter].

carota (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CAROTÁ vb. intr. (fam.) a înșela; a estorca. ◊ a juca la biliard astfel încât adversarului să-i rămână o lovitură dificilă. (< fr. carotter)

carota (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
carotá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 caroteáză

carota (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CAROTÁ, carotez, vb. I. Intranz. (Livr.) A înșela, a extorca. ♦ (La biliard) A juca astfel încât să rămână adversarului o lovitură dificilă. — Din fr. carotter.