caro (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CARÓ, carale, s. n. Una dintre cele două culori roșii la cărțile de joc, însemnată cu romburi. – Din
fr. carreau.caro (Dicționar de neologisme, 1986)CARÓ s.n. Culoare roșie la cărțile de joc, însemnată prin romburi. [Pl.
-rale. / după fr.
carreau].
caro (Marele dicționar de neologisme, 2000)CARÓ s. n. culoare la cărțile de joc, cu romburi roșii. (< fr.
carreau)
caro (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CARÓ, carale, s. n. Una dintre cele două culori roșii ale cărților de joc, însemnată cu romburi. –
Fr. carreau.caro (Dicționaru limbii românești, 1939)*caró n. fără pl. (fr.
carreau, d. lat.
quadrellum, dim. d.
quadrum, pătrat. V.
cadru). Una din colorile [!] cărților de joc:
asu de caro.caro (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)caró (culoare la jocul de cărți)
s. n.,
art. caroúl; pl. carále/ caróuricarò (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)carò n. (pl.
carale) una din cele patru colori la cărțile de joc:
mi-a ieșit zece ochi de caro AL. (= fr.
carreau).
caro (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CARÓ s. n. Culoare la cărțile de joc, însemnată prin romburi roșii; tobă. — Din
fr. carreau.