caroiaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAROIÁJ, caroiaje, s. n. Rețea de pătrățele înscrisă pe un desen, pe o hartă etc. pentru a servi la reproducerea acestora la o altă scară. [
Pr.:
-ro-iaj] – Din
fr. carroyage.caroiaj (Dicționar de neologisme, 1986)CAROIÁJ s.n. Rețea de drepte paralele perpendiculare, trasate pe o hartă sau pe un plan topografic; cadrilaj. [Pron.
-ro-iaj. / cf. fr.
carroyage].
caroiaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)CAROIÁJ s. n. rețea de drepte paralele perpendiculare, trasate pe un desen, pe o hartă; cadrilaj. (< fr.
carroyage)
caroiaj (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CAROIÁJ, caroiaje, s. n. Rețea de drepte perpendiculare între ele, desenată pe o foaie de hârtie pentru a ajuta transpunerea, pe această foaie, a unui desen, a unei hărți etc. [
Pr.:
-ro-iaj] –
Fr. carroyage.caroiaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)caroiáj s. n.,
pl. caroiájecaroiaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CAROIÁJ, caroiaje, s. n. (
Top.) Rețea de pătrățele înscrisă pe un desen, pe o hartă etc. pentru a servi la reproducerea acestora la o altă scară. [
Pr.:
-ro-iaj] — Din
fr. carroyage.