carò - explicat in DEX

caro (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CARÓ, carale, s. n. Una dintre cele două culori roșii la cărțile de joc, însemnată cu romburi. – Din fr. carreau.

caro (Dicționar de neologisme, 1986)
CARÓ s.n. Culoare roșie la cărțile de joc, însemnată prin romburi. [Pl. -rale. / după fr. carreau].

caro (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CARÓ s. n. culoare la cărțile de joc, cu romburi roșii. (< fr. carreau)

caro (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CARÓ, carale, s. n. Una dintre cele două culori roșii ale cărților de joc, însemnată cu romburi. – Fr. carreau.

caro (Dicționaru limbii românești, 1939)
*caró n. fără pl. (fr. carreau, d. lat. quadrellum, dim. d. quadrum, pătrat. V. cadru). Una din colorile [!] cărților de joc: asu de caro.

caro (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
caró (culoare la jocul de cărți) s. n., art. caroúl; pl. carále/ caróuri

carò (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
carò n. (pl. carale) una din cele patru colori la cărțile de joc: mi-a ieșit zece ochi de caro AL. (= fr. carreau).

caro (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CARÓ s. n. Culoare la cărțile de joc, însemnată prin romburi roșii; tobă. — Din fr. carreau.