cariat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CARIÁT, -Ă, cariați, -te, adj. (Despre dinți) Ros, stricat, găurit de o carie. [
Pr.:
-ri-at] –
V. caria.cariat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CARIÁT, -Ă, cariați, -te, adj. (Despre dinți) Ros, stricat, găurit de o carie. [
Pr.:
-ri-at] –
V. caria.cariat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CARIÁT, -Ă, cariați, -te, adj. (Despre dinți) Ros, stricat, găurit de o carie. [
Pr.:
-ri-at] —
V. caria.