caric (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CARÍC s. n. Totalitatea încărcăturii utile a unei nave comerciale. – Din
it. carico.caric (Dicționar de neologisme, 1986)CARÍC s.n. (
Mar.) Încărcătură utilă a unei nave de comerț. [< it.
carico].
caric (Marele dicționar de neologisme, 2000)CARÍC s. n. marfă încărcată la bordul unei nave. (< it.
carico)
caric (Dicționaru limbii românești, 1939)*cáric n., pl.
urĭ și
e (it.
cárico).
Com. Încărcătura uneĭ corăbiĭ.
caric (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)caríc s. n.caric (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CARÍC s. n. Totalitatea încărcăturii utile a unei nave comerciale. — Din
it. carico.