carenare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CARENÁRE, carenări, s. f. (Rar) Carenaj. –
V. carena.carenare (Dicționar de neologisme, 1986)CARENÁRE s.f. Acțiunea de a carena și rezultatul ei; carenaj. [<
carena].
carenare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CARENÁRE, carenări, s. f. (Rar) Carenaj. —
V. carena.