carenaj - explicat in DEX

carenaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CARENÁJ, carenaje, s. n. 1. Faptul de a carena. 2. Îmbrăcăminte de tablă sau de placaj aplicată pe un corp pentru a-i micșora rezistența aerodinamică relativă față de un fluid. – Din fr. carénage.

carenaj (Dicționar de neologisme, 1986)
CARENÁJ s.n. 1. Carenare. ♦ Înclinarea pe un bord a unei nave în stare de plutire în vederea reparării carenei; abataj (4). 2. Îmbrăcăminte (de tablă sau de placaj) aplicată unui corp pentru a-i micșora rezistența aerodinamică. [Cf. fr. carénage, it. carenaggio].

carenaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CARENÁJ s. n. 1. carenare; abataj (4). 2. înveliș aplicat unui corp în vederea micșorării rezistenței aerodinamice. (< fr. carénage)

carenaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
carenáj s. n., pl. carenáje

carenaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CARENÁJ, carenaje, s. n. 1. Faptul de a carena. 2. Înveliș exterior profilat, din tablă, placaj sau mase plastice, destinat să reducă rezistența aero- și hidrodinamică a unui corp cu mișcare relativă față de un fluid. — Din fr. carénage.