carenat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CARENÁT, -Ă, carenați, -te, adj.,
s. f. 1. Adj. În formă de carenă (
1), de luntre.
2. S. f. pl. Păsări care au sternul prevăzut cu o carenă (
2). – Din
fr. caréné.carenat (Dicționar de neologisme, 1986)CARENÁT, -Ă adj. În formă de carenă, de luntre. [Cf. fr.
caréné].
carenat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*carenát adj. m.,
pl. carenáți; f. carenátă, pl. carenátecarenat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CARENÁT, -Ă, carenați, -te, adj.,
s. f. 1. Adj. În formă de carenă (1), de luntre.
2. S. f. pl. Grup de vertebrate ce cuprinde majoritatea ordinelor existente de păsări, având ca trăsătură principală sternul foarte bine dezvoltat, prevăzut cu o carenă (2). Din
fr. caréné.