carent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CARÉNT, -Ă, carenți, -te, adj. (Rar) Cu lipsuri. – De la
carență.carent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CARÉNT, -Ă, carenți, -te, adj. (Rar) Cu lipsuri. — De la
carență.