căpetenie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂPETÉNIE, căpetenii, s. f. Persoană care se află în fruntea unui grup; conducător, șef, comandant. ◊
Loc. adj. De căpetenie = de frunte, principal; fundamental. [
Var.: (
reg.)
căpiténie s. f.] –
Cap1 +
suf. -enie.