cântecel - explicat in DEX

cântecel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CÂNTECÉL, cântecele, s. n. Diminutiv al lui cântec. ◊ Cântecel comic = monolog comic, satiric (în care alternează părțile recitate cu cele cântate). [Var.: (reg.) cânticél s. n.] – Cântec + suf. -el.

cântecel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cântecél s. n., pl. cântecéle

cântecel (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cântecel n. cântec scurt: cântecel comic.

cântecel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CÂNTECÉL, cântecele, s. n. Diminutiv al lui cântec. ◊ Cântecel comic = monolog comic, satiric (în care alternează părțile recitate cu cele cântate). [Var.: (reg.) cânticél s. n.] — Cântec + suf. -el.