cantată - explicat in DEX

cantată (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CANTÁTĂ, cantate, s. f. Compoziție muzicală ocazională, cu caracter solemn sau liric, pentru voci, solo, cor și orchestră. ◊ (În compusul) Cantată-oratoriu = compoziție vocal-instrumentală pe un libret cu temă dramatică. – Din it. cantata.

cantată (Dicționar de neologisme, 1986)
CANTÁTĂ s.f. Compoziție solemnă ocazională, pentru voci, solo, cor și orchestră, având la bază un poem epic. [< it. cantata, cf. fr. cantate].

cantată (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CANTÁTĂ s. f. compoziție vocal-instrumentală solemnă lirică pentru soliști, cor și orchestră, asemănătoare cu oratoriul. (< it. cantata, fr. cantate)

cantată (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CANTÁTĂ, cantate, s. f. Compoziție solemnă, ocazională, pentru voci, solo, cor și orchestră. – It. cantata.

cantată (Dicționaru limbii românești, 1939)
*cantátă f., pl. e (it. cantata). Muz. Mică poemă făcută ca să fie cîntată. Melodia după care se cîntă această poemă.

cantată (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cantátă s. f., g.-d. art. cantátei; pl. cantáte

cantată (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cantată f. 1. mică poemă proprie a fi pusă în muzică; 2. însăș muzica unei cantate.

cantată (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CANTÁTĂ, cantate, s. f. Compoziție muzicală cu caracter solemn sau liric, pentru soliști și orchestră, cu sau fără cor. ◊ (În compusul) Cantată-oratoriu = compoziție vocal-instrumentală pe un libret cu temă dramatică. — Din it. cantata.