cancelariat - explicat in DEX

cancelariat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CANCELARIÁT cancelariate, s. n. Funcția de cancelar; localul unde își exercită cancelarul atribuțiile. [Pr.: -ri-at] – Cancelar + suf. -iat. Cf. germ. Kanzellariat.

cancelariat (Dicționar de neologisme, 1986)
CANCELARIÁT s.n. Funcția de cancelar; localul unde acesta își exercită atribuțiile. [Pron. -ri-at. / cf. fr. cancellariat].

cancelariat (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CANCELARIÁT s. n. funcția de cancelar; localul unde își exercită atribuțiile. (< fr. cancellariat)

cancelariat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CANCELARIÁT, cancelariate, s. n. Funcția de cancelar; localul unde își exercită cancelarul atribuțiile. [Pr.: -ri-at] – Din cancelar.

cancelariat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cancelariát (-ri-at) s. n., pl. cancelariáte

cancelariat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CANCELARIÁT, cancelariate, s. n. Funcția de cancelar; clădirea unde își exercită acesta atribuțiile. [Pr.: -ri-at] — Cancelar + suf. -iat. Cf. germ. Kanzellariat.