cancelar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CANCELÁR, cancelari, s. m. 1. Șeful guvernului în unele state. ◊
Cancelar federal = șeful guvernului în Austria și în Germania.
2. Șeful cancelariei și al arhivei regale sau imperiale în evul mediu. ♦ Șeful cancelariei unei reprezentante diplomatice sau al unui consulat. – Din
lat. cancellarius.cancelar (Dicționar de neologisme, 1986)CANCELÁR s.m. 1. (
În evul mediu) Șeful cancelariei și al arhivei regale sau imperiale.
2. Înalt demnitar (corespunzător unui prim-ministru) în Germania și odinioară în Rusia și în Austria.
3. Înalt demnitar al unei instituții în unele țări (Anglia, Franța etc.). ◊
Lord cancelar = președintele Camerei Lorzilor în Anglia. ♦ Șeful cancelariei reprezentanțelor diplomatice și consulare. [< lat.
cancellarius].
cancelar (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)cancelár (cancelári), s. m. –
1. Șeful guvernului. –
2. Șeful cancelariei. –
Var. (
înv.)
canțelar, canțălar. Lat. cancellarius (
sec. XVII),
var. cu pronunțarea
germ. –
Der. cancelarie (
var. canțelarie, canțelerie, etc.),
s. f. (birou sau secție a unei instituții destinată lucrărilor administrative; birou, cabinet; sala profesorilor);
cancelariat, s. n. (cancelarie; funcția de cancelar);
cancelarist, s. m. (
Trans., funcționar de birou), din
germ. Kanzellist. Sanzewitsch 198 derivă inutil
canțelarie de la
rus. cancelarije.cancelar (Marele dicționar de neologisme, 2000)CANCELÁR s. m. 1. (în evul mediu) șeful cancelariei și al arhivei regale sau imperiale. 2. înalt demnitar, prim-ministru în Germania și, odinioară, în Rusia și în Austria. 3. înalt demnitar al unei instituții în unele țări (Anglia, Franța etc.). ♦ lord ~ = președintele Camerei Lorzilor în Anglia. ◊ șeful cancelariei unei reprezentanțe diplomatice sau consulare. ◊ șef administrativ al unor universități din S.U.A. (< lat.
cancellarius)
cancelar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CANCELÁR, cancelari, s. m. 1. Președinte al consiliului de miniștri în Austria și Germania.
2. Titlu de înaltă demnitate în Rusia țaristă și în alte țări. –
Lat. lit. cancellarius.cancelar (Dicționaru limbii românești, 1939)*cancelár m. (lat.
cancellarius). Ministru de justiție în Francia pînă la 1789. Păstrător al sigilelor statuluĭ în Francia. Prim ministru în Anglia și Germania. Secretar (de consulat, al unuĭ senat, al uneĭ camere, universitățĭ ș. a.).
Marele cancelar al legiuniĭ de onoare, administratoru acestuĭ ordin.
cancelar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cancelár s. m.,
pl. canceláricancelar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cancelar m.
1. primul ministru (în Germania și Anglia);
2. secretar de consulat, al Senatului sau Camerei, al Universității, etc.
cancelar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CANCELÁR, cancelari, s. m. 1. Șeful guvernului în Germania, între anii 1871-1945. ◊
Cancelar federal = șeful guvernului în Austria și în Germania.
2. Șeful cancelariei și al arhivei regale sau imperiale în Evul Mediu. ♦ Șeful cancelariei unei reprezentanțe diplomatice sau al unui consulat. —
Din lat. cancellarius.