cancelarie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CANCELÁRIE, cancelarii, s. f. 1. Birou sau secție a unei instituții (publice) destinată lucrărilor administrative.
2. Aparatul administrativ auxiliar al cancelariilor unor șefi de state. – După
it. cancellaria.cancelarie (Dicționar de neologisme, 1986)CANCELÁRIE s.f. Birou sau secție a unei instituții, destinată lucrărilor administrative. [Pron.
-ri-e, pl.
-ii, gen.
-iei. / < it.
cancellaria].
cancelarie (Marele dicționar de neologisme, 2000)CANCELÁRIE s. f. 1. birou, secție a unei instituții administrative. ◊ sală într-o școală, loc de adunare a cadrelor didactice. 2. serviciu în cadrul reprezentanțelor diplomatice și consulare. (< it.
cancelleria, rus.
kanceliariia)
cancelarie (Dicționar de argou al limbii române, 2007)cancelarie, cancelarii s. f. (intl.) sediul poliției.
cancelarie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CANCELÁRIE, cancelarii, s. f. Birou sau secție a unei instituții (publice) destinată lucrărilor administrative. ♦ (
Reg.) Birou în care își exercită funcția un liber-profesionist. –
It. cancellaria.cancelarie (Dicționaru limbii românești, 1939)*cancelárie f. (formă latinizată din
canțilérie, formă veche saŭ populară azĭ, ca și maĭ populara
cănțălărie, d. rus.
kancelĕáriĭa, care vine d. it.
cancelleria, ĭar asta d. lat.
cancelli, gratiĭ, parmaclîc, îngrăditură, de unde „biuroŭ, cancelarie”.
Cancelli, sing.
cancellus, e dim. din
cancer, rac, adică „picĭoare de rac”. Fr.
chancellerie, germ.
kanzlei. V.
cancer). Bĭuroŭ, cabinet, camera de lucru a unuĭ funcționar (azĭ maĭ mult despre camera de lucru a directorilor de școală).
cancelarie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cancelárie (-ri-e) s. f.,
art. cancelária (-ri-a), g.-d. art. canceláriei; pl. cancelárii, art. canceláriile (-ri-i-)cancelarie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cancelarie f.
1. funcțiunea cancelarului;
2. biuroul cancelarului și funcționarii săi;
stil de cancelarie, arid și lipsit de eleganță.
cancelarie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CANCELÁRIE, cancelarii, s. f. 1. Birou sau secție a unei instituții (publice) destinată lucrărilor administrative.
2. Aparatul administrativ auxiliar ai cancelariilor, al unor șefi de stat. — După
it. cancelleria.