calomfir - explicat in DEX

calomfir (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CALOMFÍR calomfiri, s. m. Plantă erbacee perenă, aromatică, cu tulpina catifelată, frunzele ovale compuse și florile galbene; calapăr (Chrysanthemum balsamita). – Din bg. kalofer.

calomfir (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
calomfír (calomfíri), s. m. – Varietate de crizantemă (Tanacetum balsamita). – Var. calonfir, caranfil, calofir, calapăr. – Mr. cărănfil, mr. cărănfile. Gr. ϰαρυάφυλλον sau ngr. ϰαρυοφύλλι, ϰαλάφυλλον; cf. tc., alb. karanfil, bg. kalofer, sb. kaloper, rus. kalufer. Var. reprezintă împrumuturi directe din bg. sau din sb.

calomfir (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CALOMFÍR calomfiri, s. m. Plantă erbacee aromatică, cu tulpina catifelată, frunzele ovale compuse și florile galbene (Tanacetum balsamita). – Bg. kalofer.

calomfir (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
calomfír s. m., pl. calomfíri

calomfir (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
calomfir m. plantă aromatică cu flori galbene (Tanacetum balsamita). [Bulg. KALANFIR].

calomfir (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CALOMFÍR calomfiri, s. m. Plantă erbacee perenă, aromatică, cu tulpina catifelată, frunzele ovale compuse și florile galbene; calapăr (Chrysanthemum balsamita). — Din bg. kalofer.