calmà - explicat in DEX

calma (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CALMÁ, calmez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) liniști, a (se) potoli. – Din fr. calmer.

calma (Dicționar de neologisme, 1986)
CALMÁ vb. I. tr., refl. A (se) liniști, a (se) potoli; a (se) astâmpăra. [Cf. fr. calmer, it. calmare].

calma (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CALMÁ vb. tr., refl. a (se) liniști, a (se) potoli. (< fr. calme)

calma (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CALMÁ, calmez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) liniști, a (se) potoli. – Fr. calmer.

calma (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
calmá (a ~) vb., ind. prez. 3 calmeáză

calmà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
calmà v. a liniști.

calma (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CALMÁ, calmez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) liniști, a (se) potoli. — Din fr. calmer.