calmant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CALMÁNT, -Ă, calmanți, -te, adj.,
s. n. (Medicament, tratament etc.) care calmează durerile; sedativ. – Din
fr. calmant.calmant (Dicționar de neologisme, 1986)CALMÁNT, -Ă adj., s.n. (Medicament) care face să înceteze durerile; sedativ. [Cf. fr.
calmant].
calmant (Marele dicționar de neologisme, 2000)CALMÁNT, -Ă adj., s. n. (medicament, procedeu) care suprimă durerile; sedativ; tranchilizant. (< fr.
calmant)
calmant (Dicționar de argou al limbii române, 2007)calmant, calmante s. n. 1. băutură spirtoasă.
2. prostituată.
3. iubită, amantă.
calmant (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CALMÁNT, -Ă, calmanți, -te, adj. (Despre medicamente, tratamente etc.) Care calmează durerile. ♦ (Substantivat,
n.) Medicament care potolește durerile. –
Fr. calmant.calmant (Dicționaru limbii românești, 1939)*calmánt, -ă adj. (fr.
calmant, it.
calmante). Potolitor, alinător, liniștitor. S. n., pl.
e. Medicament potolitor (antalgic).
calmant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)calmánt1 adj. m.,
pl. calmánți; f. calmántă, pl. calmántecalmant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)calmánt2 s. n.,
pl. calmántecalmant (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)calmant a. care calmează. ║ n. medicament ce alină durerile.
calmant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CALMÁNT, -Ă, calmanți, -te, adj.,
s. n. (Medicament, tratament etc.) care calmează durerile; sedativ. — Din
fr. calmant.