calmar - explicat in DEX

calmar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CALMÁR, calmari, s. m. (La pl.) Gen de cefalopode comestibile, cu corpul alungit, cu înotătoarele triunghiulare și cu gura înconjurată de zece tentacule (Loligo); (și la sg.) animal din acest gen. – Din fr. calmar.

calmar (Dicționar de neologisme, 1986)
CALMÁR s.m. Moluscă asemănătoare cu sepia, cu înotătoarele scurte și triunghiulare, și având în jurul gurii zece tentacule. [< fr. calmar].

calmar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CALMÁR s. m. cefalopod, asemănător cu sepia, cu înotătoare scurte, triunghiulare și gura înconjurată de tentacule. (< fr. calmar)

calmar (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
CALMAR (‹ fr., germ.) s. m. Cefalopod comestibil din genul Loligo, cu corpul alungit, conic, de 8-50 cm, cu înotătoarele triunghiulare și gura înconjurată de 10 tentacule; trăiește în M. Mediterană și în Oc. Atlantic. Pielea de c. este utilizată în marochinărie.

calmar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
calmár v. calamár

calmar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
Calmar n. oraș și port în Suedia cu 16.000 loc., celebru prin tractatul dela 1397, care unia cele trei regate (Suedia, Norvegia și Danemarca) în mâinile Margaretei de Waldemar.

calmar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CALMÁR s. m. v. calamar.