calitativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CALITATÍV, -Ă, calitativi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care ține de calitate (
1), de natura lucrurilor; privitor la calitate. ◊
Analiză calitativă = determinarea naturii chimice a unei substanțe; identificarea componenților unei substanțe. – Din
fr. qualitatif, lat. qualitativus.calitativ (Dicționar de neologisme, 1986)CALITATÍV, -Ă adj. (
Adesea adv.) Referitor la calitate (1); aparținând esenței, naturii lucrurilor. ◊
Analiză calitativă = determinarea naturii chimice a unei substanțe. [Cf. fr.
qualitatif].
calitativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)CALITATÍV, -Ă adj. (și adv.) referitor la calitate (1); aparținând esenței, naturii lucrurilor. ♦ analiză ~ă = determinarea naturii chimice a unei substanțe. (< fr.
qualitatif, lat.
qualitativus)
calitativ (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CALITATÍV, -Ă, calitativi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care ține de calitatea
(1), de natura lucrurilor; privitor la calitate. ◊
Analiză calitativă = determinarea naturii chimice a unei substanțe. –
Fr. qualitatif (
lat. lit. qualitativus).
calitativ (Dicționaru limbii românești, 1939)*calitatív, -ă adj. (mlat.
qualitativus). Relativ la calitate:
analiză calitativă. Adj.
Armată puternică cantitativ și calitativ.calitativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)calitatív adj. m.,
pl. calitatívi; f. calitatívă, pl. calitatívecalitativ (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)calitativ a. relativ la calitate:
analiză calitativă.calitativ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CALITATÍV, -Ă, calitativi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care ține de calitate (
1), de natura lucrurilor; privitor la calitate. ◊
Analiză calitativă = determinarea naturii chimice a unei substanțe; identificarea componenților unei substanțe. — Din
fr. qualitatif, lat. qualitativus.