cactacee (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CACTACÉE, cactacee, s. f. Cactee. – Din
fr. cactacées.cactacee (Dicționar de neologisme, 1986)CACTACÉE s.f.pl. Cactee. [Pron.
-ce-e, sg. invar. / < fr.
cactacées].
cactacee (Marele dicționar de neologisme, 2000)CACTACÉE s. f. pl. familie de plante exotice, cu tulpina cărnoasă și spinoasă: cactusul; cactee. (< fr.
cactacées)
cactacee (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cactacée (rar)
s. f.,
art. cactacéea, g.-d. art. cactacéei; pl. cactacéecactacee (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CACTACÉE, cactacee, s. f. (Rar) Cactee. — Din
fr. cactacée.