cactus - explicat in DEX

cactus (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CÁCTUS, cactuși, s. m. Nume dat mai multor specii de plante din familia cacteelor, cultivate la noi ca plante ornamentale. – Din fr. cactus.

cactus (Dicționar de neologisme, 1986)
CÁCTUS s.m. Nume dat unor plante exotice, cu tulpina cărnoasă și țepoasă, cultivate și la noi ca plante ornamentale. [< fr. cactus, cf. gr. kaktos – plantă spinoasă].

cactus (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CÁCTUS s. m. plantă tropicală cu tulpina cărnoasă, cu frunze în formă de țepi și flori mari, divers colorate. (< fr. cactus, gr. kaktos)

cactus (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CÁCTUS, cactuși, s. m. Nume dat mai multor specii de plante din familia cacteelor, cultivate la noi ca plante ornamentale. – Fr. cactus.

cactus (Dicționaru limbii românești, 1939)
*cáctus m., pl. și (lat. cactus, d. vgr. káktos). O plantă grasă, spinoasă și fără frunze care crește pin [!] țările calde și aride (cactus nopal). V. cocinilă.

cactus (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cáctus s. m., pl. cáctuși

cactus (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cactus m. gen de plante grase și spinoase, fără frunze.

cactus (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CÁCTUS, cactuși, s. m. Nume dat mai multor specii de plante din familia cacteelor, cultivate ca plante ornamentale. — Din fr. cactus.