cacosmie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CACOSMÍE, cacosmii, s. f. (
Med.) Deficiență constând în perceperea exagerată a mirosurilor urâte. – Din
fr. cacosmie.cacosmie (Dicționar de neologisme, 1986)CACOSMÍE s.f. Percepere exagerată a mirosurilor urâte. [Gen.
-iei. / < fr.
cacosmie, cf. gr.
kakos – rău,
osme – miros].
cacosmie (Marele dicționar de neologisme, 2000)CACOSMÍE s. f. percepere a oricărui miros ca un miros fetid. (< fr.
cacosmie)
cacosmie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cacosmíe (ca-cos- / cac-os-) s. f., art.
cacosmía, g.-d.
cacosmíi;, art.
cacosmíeicacosmie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CACOSMÍE s. f. (
Med.) Afecțiune constând în perceperea exagerată a mirosurilor urâte. — Din
fr. cacosmie.