butur (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BÚTUR s. m. v. butură.butur (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BÚTUR, buturi, s. m. Partea noduroasă din trunchiul unui arbore, rămasă nedespicată. – Din
but[uc] +
suf. -ur.butur (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BÚTUR s. m. v. butură.