butucel(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BUTUCÉL,butucei, s. m. Diminutiv al lui butuc; butucaș. – Butuc + suf. -el.
butucel(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BUTUCÉL,butucei, s. m. Diminutiv al lui butuc.
butucel(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) butucél s. m., pl. butucéi, art. butucéii
butucel(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BUTUCÉL,butucei, s. m. Diminutiv al lui butuc; butucaș. — Butuc + suf. -el.