butucos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BUTUCÓS, -OÁSĂ, butucoși, -oase, adj. (Rar) Butucănos. –
Butuc +
suf. -os.butucos (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BUTUCÓS, -OÁSĂ, butucoși, -oase, adj. (Rar) Butucănos. – Din
butuc +
suf. -os.butucos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)butucós (rar)
adj. m.,
pl. butucóși; f. butucoásă, pl. butucoásebutucos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)butucos a. greu sau mare ca un butuc:
picior butucos.butucos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BUTUCÓS, -OÁSĂ, butucoși, -oase, adj. (Rar) Butucănos. —
Butuc +
suf. -os.