butuci - explicat in DEX

butuci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BUTUCÍ, butucesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A băga picioarele, mâinile sau gâtul unui arestat sau ale unui prizonier într-un butuc (5). – Din butuc.

butuci (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BUTUCÍ, butucesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A băga picioarele, mâinile sau gâtul unui arestat sau unui prizonier într-un butuc (5). – Din butuc.

butuci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
butucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. butucésc, imperf. 3 sg. butuceá; conj. prez. 3 să butuceáscă

butucì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
butucì v. a pune sau a prinde în butuci: picioarele nu se mai mișcară, parc’ar fi fost butucite ISP.

butuci (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BUTUCÍ, butucesc, vb. IV. Tranz. A băga picioarele, mâinile sau gâtul unui arestat sau ale unui prizonier într-un butuc (5). — Din butuc.