butuci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BUTUCÍ, butucesc, vb. IV.
Tranz. (
Înv.) A băga picioarele, mâinile sau gâtul unui arestat sau ale unui prizonier într-un butuc (
5). – Din
butuc.butuci (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BUTUCÍ, butucesc, vb. IV.
Tranz. (
Înv.) A băga picioarele, mâinile sau gâtul unui arestat sau unui prizonier într-un butuc
(5). – Din
butuc.butuci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)butucí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. butucésc, imperf. 3
sg. butuceá; conj. prez. 3
să butuceáscăbutucì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)butucì v. a pune sau a prinde în butuci:
picioarele nu se mai mișcară, parc’ar fi fost butucite ISP.
butuci (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BUTUCÍ, butucesc, vb. IV.
Tranz. A băga picioarele, mâinile sau gâtul unui arestat sau ale unui prizonier într-un butuc (
5). — Din
butuc.