butonare - explicat in DEX

butonare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BUTONÁRE s. f. Procedeu de apretare a țesăturilor de lână, prin care fibrele sunt aglomerate sub formă de bobițe pe una dintre suprafețe în scopul obținerii unui anumit aspect. – Din buton.

butonare (Dicționar de neologisme, 1986)
BUTONÁRE s.f. 1. Acțiunea de a butona; butonaj. 2. Procedeu de apretare a țesăturilor de lână, prin care fibrele sunt aglomerate sub formă de bobițe pe una dintre suprafețe, pentru a se obține un anumit aspect. [< butona].

butonare (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BUTONÁRE s. f. 1. acțiunea de a butona; butonaj. 2. procedeu de apretare a țesăturilor de lână, prin care fibrele sunt aglomerate sub formă de bobițe pe una dintre suprafețe, pentru un anumit aspect. (< butona)

butonare (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
butonare, butonări s. f. 1. tastare a unui număr (pe telefonul mobil). 2. utilizarea telecomenzii de aparatură electronică. 3. trasare de ordine / de sarcini etc.

butonare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
butonáre s. f., g.-d. art. butonắrii

butonare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BUTONÁRE¹, butonări, s. f. Acțiunea de a butona. — V. butona.

butonare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BUTONÁRE² s. f. Procedeu de apretare a țesăturilor de lână, prin care fibrele sunt aglomerate sub formă de bobițe pe una dintre suprafețe, în scopul obținerii unui anumit aspect. — Din buton.