butona - explicat in DEX

butona (Dicționar de neologisme, 1986)
BUTONÁ vb. I. tr., refl. A (se) încheia (cu) nasturi ; a (se) îmbumba. [< fr. boutonner].

butona (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BUTONÁ¹ vb. tr., refl. a (se) încheia (cu) nasturi. (< fr. boytonner)

butona (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BUTONÁ² vb. tr. a apăsa butoanele unui computer. (< buton)

butona (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
butona, butonez I v. t. a tasta un număr de telefon (pe un telefon mobil). 2. a utiliza o telecomandă de aparatură electronică. 3. (glum.) a trasa sarcini cuiva. II v. r. a-și încheia nasturii.

butona (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*butoná (a ~) vb., ind. prez. 3 butoneáză

butona (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BUTONÁ, butonez, vb. I. Tranz. A apăsa tastele unei mașini de scris, ale unui calculator, telefon etc. — De la buton.