burtăverde (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BURTĂVÉRDE s. m. invar. 1. (
Ir.) Burghez; negustor. ♦ Om insensibil la valorile culturale; filistin; om leneș, comod, indolent.
2. (
Înv.) Șorț sau brâu verde purtat altădată de negustori. –
Burtă +
verde.