burtea - explicat in DEX

burtea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BÚRTEA s. m. invar. Poreclă dată unui om gras. [Voc.: burteo] – Burtă + suf. -ea.

burtea (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BÚRTEA s. m. invar. Poreclă dată unui om gras. [Voc.: burteo] – Din burtă + suf. -ea.

burtea (Dicționaru limbii românești, 1939)
búrtea m. fără pl., gen. al luĭ (d. burtă). Iron. Foltea, om pîntecos.

burtea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
búrtea s. m., g.-d. lui búrtea

burtea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BÚRTEA s. m. Poreclă dată unui om gras. [Voc.: burteo] — Burtă + suf. -ea.