burtă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BÚRTĂ, burți, s. f. 1. (
Pop.) Abdomen, pântece. ◊
Ciorbă de burtă = ciorbă făcută din stomac de vacă. ◊
Expr. (
Fam.)
A sta cu burta la soare = a sta degeaba.
Burtă de popă, se spune despre cineva care mănâncă și bea mult.
2. Fig. Partea bombată, mai ridicată sau mai ieșită în afară, a unor obiecte. –
Et. nec.