burdușel(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BURDUȘÉL,burdușele, s. n. Burduf (1) mic. – Burduș + suf. -el.
burdușel(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BURDUȘÉL,burdușele, s. n. Burduf mic. – Din burduș + suf. -el.
burdușel(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) burdușél (pop.) s. n., pl. burdușéle
burdușel(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) burdușel n. burduf mic: un burdușel cu brânză.
burdușel(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BURDUȘÉL,burdușele, s. n. Burduf (1) mic. — Burduș + suf. -el.