burduhan - explicat in DEX

burduhan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BURDUHÁN, burduhane, s. n. (Pop.) Stomacul animalelor rumegătoare; burduf (6); p. ext. burtă (1); bârdan [Var.: burdihán s. n.] – Burduh + suf. -an.

burduhan (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BURDUHÁN, burduhane, s. n. Stomacul animalelor rumegătoare; p. ext. (fam.) burtă. – Din burduh + suf. -an.

burduhan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
burduhán / burdihán (pop., fam.) s.n., pl. burduháne / burdiháne

burduhan (Dicționaru limbii românești, 1939)
burduhán n., pl. e (d. burduf). Pîntece (iron.). Țiplă care se întrebuința îld. geam. – Și bîrdîhan, bărdăhan. În est. și bardahan, în Suc. bîrdîzan (Șez. 36, 32). În Olt. burdihan (Npl. Ceaur, 17).

burduhan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
burduhan n. 1. pielița ce coprinde mațele; 2. lucruri făcute din acea pieliță, ca ochiuri de fereastră la bordeiele țărănești; 3. burta dobitoacelor; 4. (ironic) pântece mare și gros: grozav burdăhan și nesățios gâtlej CR. [Din burduh = burduf; forme paralele; bărdăhan (scurtat bărdan), burdăhan].

burduhan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BURDUHÁN, burduhane, s. n. (Pop. și fam.) Stomacul animalelor rumegătoare; burduf (6); p. ext. burtă (1); bârdan. [Var.: burdihán s. n.] — Burduh + suf. -an.