burduh (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BURDÚH s. n. v. burduf.burduh (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BURDÚH s. n. v. burduf.burduh (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)burdúh, -uri, s.n. –
1. Sac din piele netăbăcită; burduf.
2. Toc de pernă (ALR 1972: 325).
3. Burduhan.
4. Copcă în gheață.
5. Pântece, burtă. – Posibil cuvânt autohton (Brâncuși 1983).
burduh (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BURDÚH s. n. v. burduf.