burdușeală(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BURDUȘEÁLĂ,burdușeli, s. f. Faptul de a (se) burduși. – Burduși + suf. -eală.
burdușeală(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BURDUȘEÁLĂ,burdușeli, s. f. Faptul de a (se) burduși. – Din burduși + suf. -eală.
burdușeală(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) burdușeálă (rar) s. f., g.-d. art. burdușélii; pl. burdușéli
burdușeală(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BURDUȘEÁLĂ,burdușeli, s. f. (Rar) Faptul de a (se) burduși. — Burduși + suf. -eală.