burduși (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BURDUȘÍ, burdușesc, vb. IV.
1. Tranz. A umple ceva ca pe un burduf (
1); a îndesa, a ticsi. ♦
Refl. (Rar; despre ape) A se umfla.
2. Refl. (Despre tencuiala sau varul de pe pereți, despre placajul unei mobile etc.) A se scoroji, a se coșcovi.
3. Tranz. Fig. (
Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din
burduș.burduși (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BURDUȘÍ, burdușesc, vb. IV.
1. Tranz. A umple ceva ca pe un burduf; a îndesa, a ticsi. ♦
Refl. (Despre ape) A se umfla.
2. Tranz. Fig. (
Fam.) A bate zdravăn pe cineva.
3. Refl. (Despre tencuiala sau varul de pe pereți, despre placajul unei mobile etc.) A se scoroji, a se coșcovi. – Din
burduș.burduși (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)burdușí (a ~) (
fam.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. burdușésc, imperf. 3
sg. burdușeá; conj. prez. 3
să burdușeáscăburdușì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)burdușì v.
1. a umfla pe cineva în bătăi:
mă cam burdușise în spate PANN;
2. a se umfla și încovoia de uscăciune sau de umezeală (de scânduri);
3. a se muia foarte tare, a se face mălăieț (de poame);
4. a se face găunos (de arbori). [Din
burduș =
burduf (cf.
burdușel): lit. a umfla ca un burduf].
burduși (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BURDUȘÍ, burdușesc, vb. IV. (
Fam.)
1. Tranz. A umple ceva ca pe un burduf (1); a îndesa, a ticsi. ♦
Refl. (Rar; despre ape) A se umfla.
2. Refl. (Despre tencuiala sau varul de pe pereți, despre placajul unei mobile etc.) A se scoroji, a se coșcovi.
3. Tranz. Fig. (
Fam.) A bate zdravăn pe cineva. — Din
burduș.