bunețe(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BUNÉȚE,buneți, s. f. (Reg.) Bunătate. – Bun + suf. -ețe.
bunețe(Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, 1981 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) bunéțe s. f., pl. buneți (bunețe)
bunețe(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BUNÉȚE,buneți, s. f. (Reg.) Bunătate. – Din bun4 + suf. -ețe.
bunețe(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) bunéțe (reg.) s. f., art. bunéțea, g.-d. art. bunéții; pl. bunéți
bunețe(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BUNÉȚE,buneți, s. f. (Reg.) Bunătate. — Bun + suf. -ețe.