bundiță - explicat in DEX

bundiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BUNDÍȚĂ, bundițe, s. f. 1. Diminutiv al lui bundă. 2. (Bot.; în compusul) Bundița vântului = plantă erbacee cu flori violete-purpurii, care crește prin fânețe, pe câmpuri, pe dealuri (Phlomis pungens). – Bundă + suf. -iță.

bundiță (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BUNDÍȚĂ s. f. Diminutiv al lui bundă.

bundiță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bundíță (reg.) s. f., g.-d. art. bundíței; pl. bundíțe

bundiță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bundiță f. cojocel.

bundiță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BUNDÍȚĂ, bundițe, s. f. 1. (Pop.) Diminutiv al lui bundă. 2. (Bot.; în compusul) Bundița-vântului = plantă erbacee cu flori violete-purpurii, care crește prin fânețe, pe câmpuri, pe dealuri (Pholomis pungens). — Bundă + suf. -iță.