bund (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BUND, bunduri, s. n. Asociație, confrerie; confederație (în Germania și Elveția). – Din
germ. Bund.bund (Dicționar de neologisme, 1986)BUND s.n. Asociație, confrerie; confederație (în Germania și Elveția). [Pl.
-duri. / < germ.
Bund].
bund (Marele dicționar de neologisme, 2000)BUND s. n. asociație, confrerie; confederație (în Germania și Elveția). (< germ.
Bund)
bund (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bund (
livr.)
s. n.,
pl. búnduribund (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BUND, bunduri, s. n. (
Livr.) Asociație, confrerie; confederație (în Germania și Elveția). — Din
germ. Bund.