bundiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BUNDÍȚĂ, bundițe, s. f. 1. Diminutiv al lui
bundă. 2. (
Bot.; în compusul)
Bundița vântului = plantă erbacee cu flori violete-purpurii, care crește prin fânețe, pe câmpuri, pe dealuri (
Phlomis pungens). –
Bundă +
suf. -iță.bundiță (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BUNDÍȚĂ s. f. Diminutiv al lui
bundă.bundiță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bundíță (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. bundíței; pl. bundíțebundiță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bundiță f. cojocel.
bundiță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BUNDÍȚĂ, bundițe, s. f. 1. (
Pop.) Diminutiv al lui
bundă. 2. (
Bot.; în compusul)
Bundița-vântului = plantă erbacee cu flori violete-purpurii, care crește prin fânețe, pe câmpuri, pe dealuri
(Pholomis pungens). —
Bundă +
suf. -iță.