bulicher - explicat in DEX

bulicher (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BULICHÉR, bulichere, s. n. (Reg.) Cuțit mare și lung; cuțit stricat, care nu taie. – Cf. magh. bugyli „briceag”.

bulicher (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
bulichér (bulichére), s. n. – (Mold.) Cuțit, briceag. Origine necunoscută. Cihac, II, 486, propune ca etimon mag. bugyli, „cuțit cu mîner de lemn”.

bulicher (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BULICHÉR, bulichere, s. n. (Reg.) Cuțit mare care nu taie bine. – Comp. magh. bugyli „briceag”

bulicher (Dicționaru limbii românești, 1939)
bulichér n., pl. e (din buricar). Nord. Fam. Briceag prost, cuțit prost, cĭorsan, custură.

bulicher (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bulichér (reg.) s. n., pl. bulichére

bulicher (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bulicher n. Mold. cuțit mare și lung: scoate bulicherul din teacă CR. [Origină necunoscută].

bulicher (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BULICHÉR, bulichere, s. n. (Reg.) Cuțit mare și lung; cuțit stricat, care nu taie. – Cf. magh. bugyli „briceag”.