bulin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BULÍN s. n. v. bulină.bulin (Dicționar de neologisme, 1986)BULÍN s.n. 1. Înveliș (de amidon) în care se pun anumite prafuri pentru a putea fi înghițite mai ușor; cașetă, capsulă.
2. Desen în formă de cerc plin, imprimat pe o țesătură.
3. Bucată mică de hârtie, unsă pe o parte cu gumă arabică, cu care se lipesc plicuri, scrisori etc. [Pl.
-ne, -nuri, var.
bulină s.f. / < ngr.
bulini].
bulin (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)bulín (bulíne), s. n. –
1. Pastilă. –
2. (Înv.) Pap, cocă din făină și apă pentru lipit.
Ngr. μπουλίνι (Tiktin; DAR).
bulin (Marele dicționar de neologisme, 2000)BULÍN s. n. elem. bulină
2.
bulin (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BULÍN, buline, s. n. 1. Capsulă, cașetă în care se pune un praf luat ca medicament;
p. ext. praful medicamentos împreună cu capsula sa.
2. Petic rotund de hârtie dată pe o parte cu gumă arabică, cu care se lipesc plicuri, dosare etc.
3. Desen rotund imprimat pe țesături. [
Var.:
bulínă s. f.] –
Ngr. bulíni.bulin (Dicționaru limbii românești, 1939)*bulín n., pl.
e (ngr.
bulini, d. it.
bollino, dim. d.
bollo, marcă, timbru). Hîrtioară cu cleĭ de lipit plicu. Un fel de hîrtie de învălit medicamentele amare. Cantitatea de medicament închis în această hîrtie. V.
hap 1.bulin (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bulin n.
1. turtișioară rotundă de pecetluit scrisori;
2. Farm. capsulă. [Gr. mod. BULINI (din it.
bollino)].
bulin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BULÍN s. n. v. bulină.